bracona (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRACONÁ, braconez, vb. I.
Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. – Din
fr. braconner.bracona (Dicționar de neologisme, 1986)BRACONÁ vb. I. intr. A vâna sau a pescui fără voie; a face acte de braconaj. [< fr.
braconner].
bracona (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)braconá (-néz, -át), vb. – A vîna ilegal.
Fr. braconner. –
Der. braconier, s. m., din
fr. braconnier.bracona (Marele dicționar de neologisme, 2000)BRACONÁ vb. intr. a vâna, a pescui ilegal (fără permis, în perioade prohibite). (< fr.
braconner)
bracona (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BRACONÁ, braconez, vb. I.
Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. –
Fr. braconner.bracona (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)braconá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
braconeázăbracona (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRACONÁ, braconez, vb. I.
Intranz. A vâna sau a pescui ilegal. — Din
fr. braconner.