bractee - explicat in DEX

bractee (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BRACTÉE, bractee, s. f. Frunzișoară erbacee sau membranoasă, verde sau divers colorată, care se află la baza florilor. – Din fr. bractée, lat. bractea.

bractee (Dicționar de neologisme, 1986)
BRACTÉE s.f. Frunză modificată care se află la baza florilor. [Pron. -te-e, pl. -ee, -ei. / < fr. bractée].

bractee (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BRACTÉE s. f. frunză modificată la subsuoara căreia se formează o floare sau o inflorescență. (< fr. bractée)

bractee (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BRACTÉE, bractee, s. f. Organ membranos, având forma unei frunzișoare, care se află la baza florilor. – Fr. bractée (lat. lit. bractea).

bractee (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bractée s. f., art. bractéea, g.-d. art. bractéei; pl. bractée

bractee (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bractee f. Bot. frunzișoară ce înfășură florile înainte de îmbobocire.

bractee (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BRACTÉE, bractee, s. f. Frunzișoară erbacee sau membranoasă, verde sau divers colorată, care se află la baza florilor. — Din fr. bractée, lat. bractea.