bracare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BRACÁRE s. f. Rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi aduse sau orientate într-o anumită poziție sau direcție. – După
fr. braquage.bracare (Dicționar de neologisme, 1986)BRACÁRE s.f. (
Tehn.) Acțiunea de a braca și rezultatul ei; rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice; bracaj. ♦ Înclinare a comenzilor unui avion pentru viraj. [< fr.
braca].
bracare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bracáre s. f.,
g.-d. art. bracắriibracare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BRACÁRE s. f. Rotire a părții mobile a unor sisteme tehnice pentru a fi aduse sau orientate într-o anumită poziție ori direcție. — După
fr. braquage.