boieros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOIERÓS, -OÁSĂ, boieroși, -oase, adj. Cu gesturi, cu obiceiuri de boier;
p. ext. mofturos, pretențios. –
Boier +
suf. -os.boieros (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOIERÓS, -OÁSĂ, boieroși, -oase, adj. Cu gesturi și apucături de boier;
p. ext. mofturos, pretențios. – Din
boier +
suf. -os.boĭeros (Dicționaru limbii românești, 1939)boĭerós, -oasă adj. Cu purtare de boĭer, distins.
Fig. Delicat, pretențios, mofturos. – Și
boĭeratic (Vs.). V.
țărănatic.boieros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boierós adj. m.,
pl. boieróși; f. boieroásă, pl. boieroáseboieros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boieros a. care are gusturi de boier: delicat, greu de mulțumit.
boieros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOIERÓS, -OÁSĂ, boieroși, -oase, adj. Cu gesturi, cu obiceiuri de boier;
p. ext. mofturos, pretențios. —
Boier +
suf. -os.