boieros - explicat in DEX

boieros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOIERÓS, -OÁSĂ, boieroși, -oase, adj. Cu gesturi, cu obiceiuri de boier; p. ext. mofturos, pretențios. – Boier + suf. -os.

boieros (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOIERÓS, -OÁSĂ, boieroși, -oase, adj. Cu gesturi și apucături de boier; p. ext. mofturos, pretențios. – Din boier + suf. -os.

boĭeros (Dicționaru limbii românești, 1939)
boĭerós, -oasă adj. Cu purtare de boĭer, distins. Fig. Delicat, pretențios, mofturos. – Și boĭeratic (Vs.). V. țărănatic.

boieros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boierós adj. m., pl. boieróși; f. boieroásă, pl. boieroáse

boieros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boieros a. care are gusturi de boier: delicat, greu de mulțumit.

boieros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOIERÓS, -OÁSĂ, boieroși, -oase, adj. Cu gesturi, cu obiceiuri de boier; p. ext. mofturos, pretențios. — Boier + suf. -os.