boa - explicat in DEX

boa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÓA s. m. invar. 1. Șarpe tropical, carnivor și neveninos, lung de câțiva metri, care-și ucide prada înainte de a o înghiți încolăcindu-se în jurul ei și sufocând-o (Boa constrictor). 2. Fâșie lungă de blană sau de pene, purtată altădată de femei în jurul gâtului. – Din fr., lat. boa.

boa (Dicționar de neologisme, 1986)
BÓA s.m. invar. 1. (Zool.) Șarpe uriaș, neveninos, din regiunea tropicală a Americii și din insula Madagascar. 2. Șal lung de blană sau din pene purtat de femei în jurul gâtului. [Pron. bo-a. / < fr. boa, cf. lat. boa – șarpe de apă].

boa (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BÓA s. m. inv. 1. șarpe uriaș, neveninos, din regiunea tropicală a Americii de Sud. 2. șal lung din blană sau din pene, purtat de femei în jurul gâtului. (< fr., lat. boa)

boa (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÓA s. m. invar. 1. Gen de șerpi mari, neveninoși, din regiunea tropicală a Americii și din Madagascar (Boa). 2. (Înv.) Fâșie lungă de blană sau de pene, purtată de femei în jurul gâtului. – Fr. boa (lat. lit. boa).

boa (Dicționaru limbii românești, 1939)
*1) bóa m. fără pl. (lat. boa). Zool. Un fel de șarpe colosal (pînă la 15 metrĭ) neveninos care trăĭește maĭ ales pĭn America de sud. – Pl. poate fi doĭ boa, gen al luĭ boa.

boa (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) boá (2 silabe) n. indecl. (acc. fr. a luĭ bóa) 1) Fășie de blană orĭ de pene care o poartă femeile la gît ĭarna. – S’ar putea zice și o boa, doŭă boa (oa două silabe) saŭ și n. boaurĭ.

boa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bóa s. m., pl. bóa

boà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boà m. 1. cel mai puternic și mai mare dintre șerpi, care trăiește în regiunile tropicale ale Americei; 2. legătură de gât, lungă și rotundă, făcută din pielea cu părul ei, ce femeile poartă în timp de iarnă.

boa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÓA, boa, s. m. 1. Șarpe tropical, carnivor și neveninos, lung de câțiva metri, care-și ucide prada înainte de a o înghiți încolăcindu-se în jurul ei și sufocând-o (Boa constrictor). 2. Fâșie lungă de blană sau de pene, purtată altădată de femei în jurul gâtului. — Din fr., lat. boa.