boabă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOÁBĂ, boabe, s. f. 1. (Specie de) fruct cărnos (și sferic) cu sâmburele sau sâmburii în mijloc; bacă.
2. Bob
1 (
1). ◊
Expr. A nu ști (sau
a nu pricepe, a nu zice) (
nici o)
boabă = a nu ști (sau a nu pricepe, zice) nimic. –
Cf. scr. boba.