boierime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOIERÍME s. f. Totalitatea boierilor; mulțime de boieri; clasa boierească. –
Boier +
suf. -ime.boierime (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOIERÍME s. f. Totalitatea boierilor, mulțime de boieri; clasa boierească; aristocrație. – Din
boier +
suf. -ime.boĭerime (Dicționaru limbii românești, 1939)boĭeríme f. (d.
boĭer). Clasa boĭerilor, nobilime. V.
protipendadă.boierime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boieríme s. f.,
g.-d. art. boierímiiboierime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boierime f. clasa boierilor, nobleța țării.
boierime (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOIERÍME s. f. Clasa stăpânilor feudali din Țările Române. —
Boier +
suf. -ime.