boi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOÍ1, boiesc, vb. IV.
1. Tranz. (
Reg.) A vopsi.
2. Refl. (
Peior.; despre femei) A se farda, a se sulimeni.
3. Tranz. (
Reg.,
fam.) A înșela, a păcăli. – Din
boia (derivat regresiv).
boi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOI2, boiuri, s. n. (
Pop.) Trup, statură, înfățișare, fizionomie. – Din
tc. boy.boi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bói (-iuri), s. n. –
1. Talie, trup, statură. –
2. (Rar) Rasă, castă. –
Mr. boe. Tc. boy (Șeineanu, II, 57; Lokotsch 327; Ronzevalle 54), sau
cuman. boy (
cf. Kuun 111);
cf. ngr. μπό(γ)ι,
alb. bojë (Meyer 40),
bg. boi. Sensul al doilea ar putea fi rezultatul unei confuzii cu
soi.boi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOÍ1, boiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A vopsi. ♦
Refl. (
Peior., despre femei) A se farda.
2. (
Fam.) A înșela, a păcăli. – Din
boia.boi (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOI2, boiuri, s. n. (
Pop.) Trup, statură; făptură. ♦ Înfățișare, fizionomie. –
Tc. boy.boi (Dicționar de argou al limbii române, 2007)boi, boiesc v. r. (peior.) a se farda excesiv
boĭ (Dicționaru limbii românești, 1939)boĭ n., pl.
urĭ (turc.
boĭ, statură, fir, iță; ngr.
bói, alb. bg. sîrb.
boĭ).
Rar. Statură, talie, corp.
Vechĭ. Figură, înfățișare. Fir, iță.
boi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boi1 (
pop.)
s. n.,
pl. bóiuriboi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boí2 (a ~) (
fam.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. boiésc, imperf. 3
sg. boiá; conj. prez. 3
să boiáscăboì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boì v.
1. a vopsi sau a colora stofe, lână, ață, etc.:
lânuri boite fel de fel CR.;
2. pop. a înșela:
bine l’am boit ! 3. a se drege la față:
am boit-o cu roșu AL. [V.
boia].