bouroaică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BOUROÁICĂ,bouroaice, s. f. (Rar) Femela bourului. – Bour + suf. -oaică.
bouroaică(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BOUROÁICĂ,bouroaice, s. f. Femela bourului. – Din bour + suf. -oaică.
bouroaică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bouroáică (rar) (bo-u-roai-) s. f., g.-d. art. bouroáicei; pl. bouroáice
bouroaică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BOUROÁICĂ,bouroaice, s. f. (Rar) Femela bourului. — Bour + suf. -oaică.