bouresc - explicat in DEX

bouresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOURÉSC, -EÁSCĂ, bourești, adj. (Despre coarnele melcului) (Ca) de bour (1); bourean, bourel. – Bour + suf. -esc.

bouresc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOURÉSC, -EÁSCĂ, bourești, adj. (Despre coarnele melcului) (Ca) de bour. – Din bour + suf. -esc.

bouresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
bourésc adj. De bour, ca de bour: coarne boureștĭ (P.P.), vorbind de melc.

bouresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bourésc (bo-u-) adj. m., f. boureáscă; pl. m. și f. bouréști

bouresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bouresc a. ca la bour: melc, melc,... scoate coarne bourești POP.

bouresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOURÉSC, -EÁSCĂ, bourești, adj. (Despre coarnele melcului) (Ca) de bour (1); bourean, bourel. — Bour + suf. -esc.