botcă - explicat in DEX

botcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÓTCĂ, botce, s. f. (Reg.) Celulă specială de fagure în care se dezvoltă matca. – Et. nec.

botcă (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÓTCĂ, botce, s. f. (Reg.) Alveolă (2) în care se găsește matca.

botcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
bótcă f., pl. ĭ și e (ung. bödke, cutie. Cp. cu bîtcă 2). Alveolă, chilioară (maĭ ales a matceĭ albinelor). V. scorbură.

botcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bótcă (reg.) s. f., g.-d. art. bótcei; pl. bótce

botcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
botcă f. Mold. chilioară în care se naște matca albinelor. [Rut. BUDKA, bordeiu (v. butcă)].

botcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÓTCĂ, botce, s. f. (Reg.) Celulă specială de fagure în care se dezvoltă matca. – Et. nec.