botanică - explicat in DEX

botanică (Dicționar de neologisme, 1986)
BOTÁNICĂ s.f. Știință care se ocupă cu studiul plantelor. [< fr. botanique, cf. gr. botanike].

botanică (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BOTÁNICĂ (‹ fr. {i}) s. f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul plantelor, cercetînd structura, activitatea vitală și dezvoltarea lor, relații cu mediul, repartizarea lor în spațiu și timp, clasificarea, originea și evoluția lor. Primele consemnări cunoscute despre plante datează din timpul lui Teofrast (c. 372-287 î. Hr.) și Discoride (sec. 1 î. Hr.). Datorită descoperirii microscopului (sec. 17) și dezvoltării metodei experimentale, b. marchează un salt calitativ; în cadrul ei își delimitează aria de cercetare, separîndu-se, o serie de discipline: anatomia și fiziologia plantelor, citologia, geobotanica etc. Dintre cercetătorii români s-au remarcat stolnicul Constantin Cantacuzino (a alcătuit cea mai veche hartă geobotanică de la noi), Tr. Săvulescu, I. Prodan, D. Brândză, A. Borza, E. Pop, E.I. Nyárády.

botanică (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOTÁNICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii, funcțiunilor și organelor plantelor, cu răspândirea și cu clasificarea lor. – Fr. botanique (<gr.).

botanică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOTÁNICĂ s. f. 1. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. – Din fr. botanique.

botanică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
botánică s. f., g.-d. art. botánicii

botanică (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
botanică f. știința care are de obiect cunoașterea, descrierea și clasificarea vegetalelor.