botanic - explicat in DEX

botanic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

botanic (Dicționar de neologisme, 1986)
BOTÁNIC, -Ă adj. Referitor la plante. ◊ Grădină botanică = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. [< fr. botanique].

botanic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BOTÁNIC, -Ă I. adj. referitor la botanică. ♦ grădină ~ă = grădină unde se plantează diferite specii de plante pentru studiu. II. s. f. ramură a biologiei care studiază regnul vegetal; fitologie. (< fr. botanique)

botanic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -e, adj. Relativ la plante. ◊ Grădină botanică = instituție posedând un teren destinat cultivării și studierii plantelor și arborilor în condiții naturale sau în seră. – Fr. botanique (<gr.).

botanic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*botánic, -ă adj. (vgr. botanikós, d. botáne, plantă). Relatĭv la botanică: institut botanic. S.f., pl. ĭ. Știința vegetalelor.

botanic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, adj. 2. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. – Din fr. botanique.

botanic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
botánic adj. m., pl. botánici; f. botánică, pl. botánice

botanic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
botanic a. privitor la botanică: Institut botanic.

botanic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOTÁNIC, -Ă, botanici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Știință care se ocupă cu studiul structurii și dezvoltării plantelor, al originii și evoluției lor etc. 2. Adj. Care aparține botanicii (1), care se referă la botanică. ◊ Grădină botanică = grădină în care sunt prezentate colecții de plante vii, cultivate în condiții naturale sau de seră. — Din fr. botanique.