botanist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOTANÍST, -Ă, botaniști, -ste, s. m. și
f. Specialist în botanică (
1). – Din
fr. botaniste.botanist (Dicționar de neologisme, 1986)BOTANÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în botanică. [< fr.
botaniste].
botanist (Marele dicționar de neologisme, 2000)BOTANÍST, -Ă s. m. f. specialist în botanică; fitolog. (< fr.
botaniste)
botanist (Dicționar de argou al limbii române, 2007)botanist, botaniști s. m. om naiv / credul / care se lasă ușor păcălit.
botanist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOTANÍST, -Ă, botaniști, -ste, s. m. și
f. Specialist în botanică. –
Fr. botaniste.botanist (Dicționaru limbii românești, 1939)*botaníst, -ă s. (d.
botanică). Care știe botanica.
botanist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)botaníst s. m.,
pl. botaníștibotanist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)botanist m. cel versat în botanică.
botanist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOTANÍST, -Ă, botaniști, -ste, s. m. și
f. Specialist în botanică (
1). — Din
fr. botaniste.