borneu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BORNÉU, bornee, s. n. (
Reg. înv.) Raniță. – Din
magh. borju.borneu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bornéu (bornée), s. n. – Raniță.
mag. borjú, dial. bornú (DAR). termen militar folosit în
Trans., astăzi rar.
borneŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)bornéŭ n., pl.
eĭe (ung.
borju și
bornyú, vițel, raniță).
Trans., Maram. Raniță.
borneu (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)bornéu, -e, (bornău), s.n. – Raniță militară, purtată de soldații austro-ungari (ALR 1973: 706): „Musai saica de spălat, / Și pe borneu de legat” (Bârlea 1924: 6). – Din magh. borjú „vițel„, dial. bornú „raniță” (DA cf. DER).