bornit (Dicționar de neologisme, 1986)BORNÍT s.m. Sulfură naturală de cupru și fier. [< fr.
bornite].
bornit (Marele dicționar de neologisme, 2000)BORNÍT s. m. sulfură naturală de cupru și fier. (< fr.
bornite)
bornit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BORNÍT (‹
fr. {i}; {s}
von Born)
s. n. Sulfură dublă de cupru și fier, care conține calcopirită, calcozină și argint formată în faza hidrotermală sau pe cale metasomatică. Are culoare arămie închisă, roșie și cu timpul se acoperă cu o peliculă irizată albastră. Este utilizat ca
min. de cupru.
bornit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bornít s. n.