bornare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BORNÁRE, bornări, s. f. Acțiunea de
a borna și rezultatul ei; bornaj. –
V. borna.bornare (Dicționar de neologisme, 1986)BORNÁRE s.f. Acțiunea de a borna și rezultatul ei; bornaj. [<
borna].
bornare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BORNÁRE s. f. Acțiunea de
a borna.bornare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bornáre s. f.,
g.-d. art. bornắriibornare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BORNÁRE, bornări, s. f. Acțiunea de
a borna și rezultatul ei; bornaj. —
V. borna.