borna - explicat in DEX

borna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). – Din fr. borner.

borna (Dicționar de neologisme, 1986)
BORNÁ vb. I. tr. A însemna cu borne un teren. [< fr. borner].

borna (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BORNÁ vb. tr. a marca cu borne un teren; a demarca. (< fr. borner)

borna (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A marca un teren cu borne (1). – Fr. borner.

borna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
borná (a ~) vb., ind. prez. 3 borneáză

borna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BORNÁ, bornez, vb. I. Tranz. A pune borne (1). — Din fr. borner.