bonificà - explicat in DEX

bonifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

bonifica (Dicționar de neologisme, 1986)
BONIFICÁ vb. I. tr. A scădea a sumă oarecare din valoarea unei facturi (ca despăgubire). ♦ A face o reducere, un rabat. [P.i. bonífic. / cf. fr. bonifier].

bonifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BONIFICÁ vb. tr. a scădea o sumă din valoarea unei facturi; a face o reducere, un rabat. (< fr. bonifier)

bonifica (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare sau nepotrivire de calitate). ♦ A face rabat. – După fr. bonifier.

bonifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bonificá (a ~) vb., ind. prez. 3 bonífică

bonificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bonificà v. în materie financiară: a credita cheltueli, a împlini lipsa.

bonifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BONIFICÁ, bonífic, vb. I. Tranz. A scădea dintr-o factură o sumă oarecare (ca despăgubire pentru lipsa la o marfă, pentru o pierdere sau o deteriorare întâmplătoare). ♦ A face rabat. — După fr. bonifier.