bongos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÓNGOS, bongosuri, s. n. Instrument de percuție de formă conică sau cilindrică. – Din
sp. bongos.bongos (Marele dicționar de neologisme, 2000)BÓNGOS s. n. instrument muzical de percuție, de origine cubaneză, alcătuit dintr-o pereche de tobe mici, în orchestra de jaz și în cea simfonică. (< sp.
bongos)
bongos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÓNGOS, bongosuri, s. n. Instrument de percuție de formă conică sau cilindrică. Din
sp. bongos.