bonier - explicat in DEX

bonier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BONIÉR, boniere, s. n. Carnet de bonuri (1). [Pr.: -ni-er] – Bon + suf. -ier.

bonier (Dicționar de neologisme, 1986)
BONIÉR s.n. Carnet de bonuri (1). [Pron. -ni-er. / < bon + -ier].

bonier (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BONIÉR s. n. carnet de bonuri (1). (< bon + -ier)

bonier (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BONIÉR, boniere, s. n. Carnet din care se detașează bonuri (1). [Pr.: -ni-er] – Din bon + suf. -ier.

bonier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boniér (-ni-er) s. n., pl. boniére

bonier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BONIÉR, boniere, s. n. Carnet de bonuri (1). [Pr.: -ni-er] — Bon + suf. -ier.