bongoase (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BONGOÁSE s. f. pl. (
Reg.) Istorioare, povești hazlii. –
Et. nec.bongoase (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BONGOÁSE s. f. pl. (
Reg.) Istorioare hazlii; palavre.
bongoase (Dicționaru limbii românești, 1939)bongoáse (
oa dift.) n. saŭ f. pl. (cp. cu ung.
böngészet, cules ulterior de strugurĭ saŭ de spice rămase, cu care ocaziune se spun „bongoase”).
Nord. Palavre, poveștĭ, znoave, bazaconiĭ, scamatoriĭ, comediĭ:
a ști multe bongoase. – Și
bozgoane: umblă cu bozgoane că’n telefon vorbește diavolu (Neam. Rom. Pop. 6, 652). În Trans ș.a.
boscoane, în Mold. sud
boscoade (poate după
boscorodesc). V.
gîmboase.bongoase (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bongoáse (
reg.)
s. f. pl.bongoase (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)bongoase f. pl. drăcii, lucruri necurate:
pe la școli a învățat de știe a spune atâtea bongoase ? CR. [Origină necunoscută].
bongoase (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BONGOÁSE s. f. pl. (
Reg.) Istorioare, povești hazlii. —
Et. nec.