bong (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BONG interj. Cuvânt care imită un sunet adânc și prelungit ca un ecou. – Onomatopee.
bong (Dicționar de argou al limbii române, 2007)bong, bonguri s. n. (tox.) 1. instrument de filtrare a fumului de canabis; pipă cu apă.
2. trecerea fumului de canabis printr-un lichid de filtrare.