bonețică(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BONEȚÍCĂ,bonețele, s. f. Diminutiv al lui bonetă (1). – Bonetă + suf. -ică.
bonețică(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BONEȚÍCĂ,bonețele, s. f. Diminutiv al lui bonetă(1).
bonețică(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bonețícă s. f., g.-d. art. bonețélei; pl. bonețéle, art. bonețélele
bonețică(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BONEȚÍCĂ,bonețele, s. f. Diminutiv al lui bonetă (1). — Bonetă + suf. -ică.