bondoc - explicat in DEX

bondoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Mărunt la statură și gras, scurt și îndesat, mic și gros. – Cf. tc. bunduk.

bondoc (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bondóc (bondoácă), adj. – Mic, scund. – Var. bunduc. Tc. buduk.

bondoc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig., despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. – Tc. bunduk.

bondoc (Dicționaru limbii românești, 1939)
bondóc, -oácă adj. și (nord) bundúc, -ă adj. (turc. bunduk. Șăin. Cp. cu butuc). Scund, mic, îndesat: copil, cal bondoc. – Și ghindoc (vest), ca buftea față de ghiftuĭesc. V. prichindel.

bondoc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bondóc adj. m., s. m., pl. bondóci; adj. f., s. f. bondoácă, pl. bondoáce

bondoc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
bondoc a. și m. scurt și gros. [Mold. bunduc = turc. BUNDUK].

bondoc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BONDÓC, -OÁCĂ, bondoci, -oace, adj. (Despre oameni; fig. despre obiecte) Scurt și îndesat, mic și gros. — Cf. tc. bunduk.