boncănit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BONCĂNÍT, boncănituri, s. n. 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere.
2. Perioada de împerechere la cerbi. – Din
boncăni „a rage”.
boncănit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BONCĂNÍT, boncănituri, s. n. 1. Mugetul cerbului în perioada de împerechere.
2. Perioada de împerechere la cerbi. — Din
boncăni „a rage”.