bonca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. – Onomatopee.
bonca (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului, de lovituri sacadate etc. – Onomatopee.
bonca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bónca/bónca-bónca interj.bonca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÓNCA interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de bătaia ciocanului. — Onomatopee.