bonapartist - explicat in DEX

bonapartist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. – Din fr. bonapartiste.

bonapartist (Dicționar de neologisme, 1986)
BONAPARTÍST, -Ă adj. Referitor la bonapartism, propriu bonapartismului. // s.m. și f. Adept al bonapartismului. [< fr. bonapartiste].

bonapartist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BONAPARTÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al bonapartismului. (< fr. bonapartiste)

bonapartist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*bonapartíst, -ă s. Partizan al familiiĭ Bonaparte (Napoleon).

bonapartist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bonapartíst adj. m., s. m., pl. bonapartíști; adj. f., s. f. bonapartístă, pl. bonapartíste

bonapartist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BONAPARTÍST, -Ă, bonapartiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține bonapartismului, referitor la bonapartism. 2. S. m. și f. Adept al bonapartismului. — Din fr. bonapartiste.