bonapartism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BONAPARTÍSM s. n. 1. Formă de dictatură apărută în Franța, în timpul lui Napoleon I.
2. Atașament față de bonapartism (
1) sau față de conducerea lui Napoleon Bonaparte. – Din
fr. bonapartisme.bonapartism (Dicționar de neologisme, 1986)BONAPARTÍSM s.n. Formă de dictatură instaurată în Franța foarte curând după victoria revoluției de la sfârșitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. ♦ Regim politic înfăptuind puterea personală a împăratului. [< fr.
bonapartisme].
bonapartism (Marele dicționar de neologisme, 2000)BONAPARTÍSM s. n. 1. formă a dictaturii marii burghezii, în Franța, după victoria revoluției de la sfârșitul sec. XVIII, sub conducerea lui Napoleon Bonaparte. ◊ atașament față de dinastia întemeiată de Napoleon. 2. formă de dictatură personală. (< fr.
bonapartisme)
bonapartism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bonapartísm s. n.bonapartism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BONAPARTÍSM s. n. 1. Sistem de guvernare în care puterea a fost deținută de dinastia fondată de Napoleon Bonaparte.
2. Atașament față de bonapartism (1) sau față de conducerea lui Napoleon Bonaparte. — Din
fr. bonapartisme.