boiștean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește de 8-12 cm cu spinarea și părțile laterale de culoare verde-închis, cu pete și puncte întunecate, alb pe burtă, care trăiește în apele din zona de munte și de coline (
Phoxinus phoxinus). [
Pr.:
bo-iș-] –
Boiște +
suf. -ean.boiștean (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește mic cu spatele cafeniu sau verde și burta albă, care trăiește în apele de munte
(Phoxinus phoxinus). [
Pr.:
bo-iș-] – Din
boiște +
suf. -ean.boiștean (Dicționaru limbii românești, 1939)boișteán m., pl.
eni (d.
boiște).
Nord. Un fel de obleț de munte (
phoxinus levis saŭ
cyprinus phoxinus) numit și
verdete (vest) și
iac (Stam).
boiștean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boișteán (bo-iș-) s. m.,
pl. boișténiboiștean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boiștean m. V.
boiște.boiștean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOIȘTEÁN, boișteni, s. m. Pește de 8-12 cm cu spinarea și părțile laterale de culoare verde-închis, cu pete și puncte întunecate, alb pe burtă, care trăiește în apele din zona de munte și de coline
(Phoxinus phoxinus). [
Pr.:
bo-iș-] —
Boiște +
suf. -ean.