boiște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BÓIȘTE, boiști, s. f. Depunerea și fecundarea icrelor; perioada de rut a peștilor, bătaia peștelui; (
concr.) locul unde se face fecundarea. – Din
bg. boište, scr. bojište.boiște (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)bóiște (bóiști), s. f. –
1. (Rar în
Trans.) Loc unde se face fecundarea peștilor. –
2. Pește mic din rîurile de munte, Phoxinus laevis.
Sl. bojište „cîmp de bătaie” (DAR). –
Der. boiștean, s. m. (Phoxinus laevis).
boiște (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BÓIȘTE, boiști, s. f. Depunerea și fecundarea icrelor; locul unde se face fecundarea. –
Bg. boište, sb. bojište.boiște (Dicționaru limbii românești, 1939)bóiște f. (vsl.
boĭište, loc de luptă. V.
boĭnic).
Azĭ (și
zbóiște).
Vest. Loc de joc saŭ de zburdat p. boi, lupi, zîne (rev. I Cgr. 9, 186). Bătaĭe, depunerea icrelor (la pești).
A bate boiște, a se împărechea (peștiĭ).
Nord. Boiștean.
boiște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)bóiște (bo-iș-) s. f.,
g.-d. art. bóiștii; pl. bóiștiboiște (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boiște f.
1. loc de luptă:
a merge în boiște (sens conservat numai în cântecele populare);
2. locul unde se bat peștii (în Munții Apuseni);
3. Mold. (și
boiștean) m. pește cu corpul în forma unui fus, de coloare verde închisă
(Phoxinus laevis). [Slav. BOIȘTE, loc de luptă].
boiște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BÓIȘTE, boiști, s. f. Depunerea și fecundarea icrelor; perioada de rut a peștilor, bătaia peștelui; (
concr.) locul unde se face fecundarea. — Din
bg. boište, sb. bojište.