boiște - explicat in DEX

boiște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BÓIȘTE, boiști, s. f. Depunerea și fecundarea icrelor; perioada de rut a peștilor, bătaia peștelui; (concr.) locul unde se face fecundarea. – Din bg. boište, scr. bojište.

boiște (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
bóiște (bóiști), s. f. – 1. (Rar în Trans.) Loc unde se face fecundarea peștilor. – 2. Pește mic din rîurile de munte, Phoxinus laevis. Sl. bojište „cîmp de bătaie” (DAR). – Der. boiștean, s. m. (Phoxinus laevis).

boiște (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BÓIȘTE, boiști, s. f. Depunerea și fecundarea icrelor; locul unde se face fecundarea. – Bg. boište, sb. bojište.

boiște (Dicționaru limbii românești, 1939)
bóiște f. (vsl. boĭište, loc de luptă. V. boĭnic). Azĭ (și zbóiște). Vest. Loc de joc saŭ de zburdat p. boi, lupi, zîne (rev. I Cgr. 9, 186). Bătaĭe, depunerea icrelor (la pești). A bate boiște, a se împărechea (peștiĭ). Nord. Boiștean.

boiște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bóiște (bo-iș-) s. f., g.-d. art. bóiștii; pl. bóiști

boiște (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boiște f. 1. loc de luptă: a merge în boiște (sens conservat numai în cântecele populare); 2. locul unde se bat peștii (în Munții Apuseni); 3. Mold. (și boiștean) m. pește cu corpul în forma unui fus, de coloare verde închisă (Phoxinus laevis). [Slav. BOIȘTE, loc de luptă].

boiște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BÓIȘTE, boiști, s. f. Depunerea și fecundarea icrelor; perioada de rut a peștilor, bătaia peștelui; (concr.) locul unde se face fecundarea. — Din bg. boište, sb. bojište.