boceală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BOCEÁLĂ,boceli, s. f. Faptul de a (se) boci. – Boci + suf. -eală.
boceală(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BOCEÁLĂ,boceli, s. f. Faptul de a (se) boci; tânguire.
boceală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) boceálă (fam.) s. f., g.-d. art. bocélii; pl. bocéli
boceală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BOCEÁLĂ,boceli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) boci.— Boci + suf. -eală.