boboșez(Dicționaru limbii românești, 1939) boboșéz (mă) v. refl. (imit. ruda cu bobotesc, boborojesc, gogoașă, bulbuc). Munt. Mă bulbuc, mă unflu: ochĭ boboșațĭ de somn. – Și bolboșez. (Cl. 1919, 3, 213) și bobonez:strugurĭ cu rodu bobonat (ChN. 1, 15). V. brobonez.