bobinare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) BOBINÁRE,bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina; bobinaj (1). – V. bobina.
bobinare(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) BOBINÁRE,bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina.
bobinare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) bobináre s. f., g.-d. art. bobinắrii; pl. bobinắri
bobinare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) BOBINÁRE,bobinări, s. f. Acțiunea de a bobina; bobinaj (1). — V. bobina.