bobinator - explicat in DEX

bobinator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesiunea de a construi și a repara bobine de mașini electrice. – Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

bobinator (Dicționar de neologisme, 1986)
BOBINATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări de mașini electrice. [< bobina + -tor, după fr. bobineur].

bobinator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BOBINATÓR, -OÁRE I. s. m. f. cel care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări electrice. II. s. f. mașină de bobinat. II. s. n. (cinem.) mecanism care asigură rularea peliculei sau a benzii magnetice pe noaieuri sau bobine. (după fr. baboneur)

bobinator (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări de mașini electrice. – Din bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).

bobinator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bobinatór s. m., pl. bobinatóri

bobinator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOBINATÓR, -OÁRE, bobinatori, -oare, s. m. și f. Persoană care are profesia de a construi și a repara bobine de mașini electrice. — Bobina + suf. -tor (după fr. bobineur).