boală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOÁLĂ, boli, s. f. 1. (La om și la animale) Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, beteșug. ◊
Boala somnului = boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe.
Boala papagalilor = psitacoză. ◊ (
Pop.)
Boala copiilor = epilepsie.
Boală lungă (sau
mare) = febră tifoidă.
Boală seacă = tuberculoză pulmonară.
Boală de zahăr = diabet. ◊
Expr. A băga pe cineva în (
toate)
boale(
le) = a supăra, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva să sufere din punct de vedere moral, a-l face să se simtă prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică.
2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3, (
Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊
Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. [
Pl. și:
boale] – Din
sl. bolĩ.boală (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)boálă (-óli), s. f. –
1. Maladie, afecțiune, beteșug. –
2. Calamitate, dezastru. –
3. Hoit, mortăciune; termen ofensiv care se folosește cu privire la animale, și uneori și la oameni.
Sl. bolĭ „bolnav” (Miklosich,
Slaw. Elem., 15),
cf. sb. bol(a) „boală”,
rus. bolĭ „durere”.
Cf. boli și
bolnav; bală.boală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)boală, boli s. f. 1. animal de tracțiune; dobitoc.
2. (
numai la sg.) invidie, ciudă; motiv de supărare.
boală (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOÁLĂ, boli, s. f. 1. Tulburare a sănătății, datorită unor agenți din mediul interior sau exterior al organismului. ◊ (
Pop.)
Boala copiilor = epilepsie.
Boală lungă (sau
mare) = tifos.
Boală seacă = tuberculoză.
Boală de zahăr = diabet. ◊
Expr. A băga rufele în boală = a spăla rufele prost, de mântuială.
A scoate rufele din boală = a spăla rufele bine după ce mai întâi au fost prost spălate.
2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe. 3, (
Fam.) Poftă, dorință; capriciu; pasiune. ◊
Expr. A avea boală să... = a avea o dorință, o poftă chinuitoare de a face ceva. ♦ (
Fam.) Ciudă, necaz; pornire, pică, invidie. [
Pl. și:
boale] – Slav (
v. sl. bolĩ).
boală (Dicționaru limbii românești, 1939)boálă f., pl.
e și (est)
bolĭ (vsl.
bolĭ, bolnav; sîrb.
bol, durere, rus.
bolĭ, durere. V.
bolesc, boleșniță, bolnav). Stricarea sănătățiĭ, starea ființeĭ orĭ planteĭ bolnave, ca atuncĭ cînd suferă de frigurĭ, holeră, oftică, dalac, mălură, tăcĭune ș.a. (V.
epidemie, diateză).
Fig Pasiune, manie:
acest om are boala politiciĭ. Persoană nesuferită, cĭumă, scîrbă:
cine-ĭ cĭuma asta? Epitet injurios cu care țăranu se adresează viteĭ:
hăĭs, boală! A băga în boală saŭ
în boale, a îngrozi, a emoționa grozav.
A băga rufele’n boală, a le murdări spălîndu-le răŭ.
Boala copiilor, epilepsie.
Boală cînească, socote,
unflarea pînteceluĭ la copiĭ cînd îi înțarcă și mănîncă fără să se sature.
Boală uscată, consumare, stingere,
marazm.
boală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boálă s. f.,
g.-d. art. bólii; pl. boli/boále (în
expr. a băga în boale)
boală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boală f.
1. dărăpănarea sănătății:
boala copiilor, epilepsie;
boală câinească, umflarea pântecelui la copiii de țâță;
boală uscată, consumpțiune;
2. stricăciune (la plante). [Slav. BOLĬ].
boală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boală f. vită (în graiul țărănesc):
hais, boală. [Cf.
bou].
boală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOÁLĂ, boli, s. f. 1. (La om și la animale) Modificare organică sau funcțională a echilibrului normal al organismului; proces patologic care afectează organismul; maladie, afecțiune, beteșug. ◊
Boala somnului = boală infecțioasă gravă transmisibilă prin înțepătura muștei țețe.
Boala papagalilor = psitacoză. ◊ (
Pop.)
Boala copiilor = epilepsie.
Boală lungă (sau
mare) = febră tifoidă.
Boală seacă = tuberculoză pulmonară.
Boală de zahăr = diabet. ◊
Expr. A băga pe cineva în (toate) boale(le) = a supăra, a irita, a enerva pe cineva, a face pe cineva să sufere din punct de vedere moral, a-l face să se simtă prost. ♦ (La plante, la vin etc.) Modificare organică, patologică sau biochimică.
2. Epitet dat vitelor (sau altor animale) slabe, leneșe, nărăvașe.
3. (
Fam.) Capriciu, pasiune pentru ceva (sau cineva). ◊
Expr. A avea boală pe cineva = a avea ciudă, necaz, pică, invidie pe cineva. [
Pl. și:
boale] Din
sl. bolĭ.