boaghe (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)boághe (-e), s. f. – Bufniță. –
Var. boaghie, boghiu, bogză. Mag. bagoly (DAR; Gáldi,
Dict., 108).
boaghe (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)boághe (-e), s. f. – Căpiță, stog. –
Var. boghiu, boghiță, bobiță. Mag. boglya (DAR).
boaghe (Dicționaru limbii românești, 1939)boághe f., pl.
boghĭ. (ung.
bogoly. V.
boghet).
Trans. Bufniță. – Vechĭ și’n Mold. (la Cant., pl. tot
boaghe). V.
boghĭ 2. V.
puhace.boaghe (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boaghe f. Tr.
1. buhă:
că’s mândră nesăpunită..., nu ca boaghea ha urîtă POP.;
2. stogușor de fân:
parcă-i boaghea negreblată. [Ung. BAGOLY].