marasm (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MARÁSM s. n. (
Livr.) Stare de epuizare fizică sau de decădere morală. – Din
fr. marasme, ngr. marasmós, germ. Marasmus.marasm (Dicționar de neologisme, 1986)MARÁSM s.n. 1. Demoralizare; decădere spirituală; stare de stagnare.
2. Stare generală proastă a organismului. [< fr.
marasme, cf. gr.
marasmos <
marainein – a se veșteji].
marasm (Marele dicționar de neologisme, 2000)MARÁSM s. n. 1. demoralizare, decădere morală, descurajare. ◊ stare de stagnare, de criză (economică, politică, socială etc.). 2. epuizare fizică, stare generală proastă a organismului. (< fr.
marasme, gr.
marasmos)
marasm (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)marásm s. n.marasm (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)marasm n.
Med. slăbiciune extremă, lâncezeală.