boieresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BOIERÉSC, -EÁSCĂ, boierești, adj.,
s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor.
2. S. n. Obligație a țăranilor dependenți de a executa munci agricole în folosul stăpânului de pământ. –
Boier +
suf. -esc.boieresc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOIERÉSC1 s. n. (
Înv. și
reg.) Muncă agricolă pe care țăranul era silit să o facă în folosul moșierului, în schimbul porțiunii de pământ pe care acesta i-o lăsa sau i-o dădea în folosință.
V. clacă. – Din
boier +
suf. -esc.boieresc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BOIERÉSC2, -EÁSCĂ, boierești, adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. – Din
boier +
suf. -esc.boĭeresc (Dicționaru limbii românești, 1939)1) boĭerésc, -eáscă adj. (d.
boĭer; vsl.
bolĭarĭskŭ). De boĭer:
casă boĭerească. Mold. S.n. pl.
urĭ. Clacă, corvoadă (rus.
boĭarščina) în folosu boĭeruluĭ (moșieruluĭ). V.
beĭlic.boĭeresc (Dicționaru limbii românești, 1939)2) boĭerésc v. tr. (d.
boĭer, ca rus.
boĭaritĭsĕa, a se boĭeri). Fac boĭer, daŭ pitac de boĭerie. V. refl. Fac pe boĭeru, mă fudulesc. Mă lenevesc:
na, că s’a boĭerit țopîrlanu!boieresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boierésc1 adj. m.,
f. boiereáscă; pl. m. și
f. boieréștiboieresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)boierésc2 s. n.boieresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)boieresc a. ce ține de boier, nobil:
rang boieresc. ║ n. Mold. clacă (= munca gratuită pentru boieri):
eu cu doina mă plătesc de bir și de boieresc NEGR.
boieresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BOIERÉSC, -EÁSCĂ, boierești, adj. s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor.
2. S. n. (În Evul Mediu, în Moldova) Obligație a țăranilor dependenți de a munci în schimbul unui lot de pământ care le era dat în folosință; (în Țara Românească) clacă. —
Boier +
suf. -esc.