boieresc - explicat in DEX

boieresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BOIERÉSC, -EÁSCĂ, boierești, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. Obligație a țăranilor dependenți de a executa munci agricole în folosul stăpânului de pământ. – Boier + suf. -esc.

boieresc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOIERÉSC¹ s. n. (Înv. și reg.) Muncă agricolă pe care țăranul era silit să o facă în folosul moșierului, în schimbul porțiunii de pământ pe care acesta i-o lăsa sau i-o dădea în folosință. V. clacă. – Din boier + suf. -esc.

boieresc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BOIERÉSC², -EÁSCĂ, boierești, adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. – Din boier + suf. -esc.

boĭeresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) boĭerésc, -eáscă adj. (d. boĭer; vsl. bolĭarĭskŭ). De boĭer: casă boĭerească. Mold. S.n. pl. urĭ. Clacă, corvoadă (rus. boĭarščina) în folosu boĭeruluĭ (moșieruluĭ). V. beĭlic.

boĭeresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) boĭerésc v. tr. (d. boĭer, ca rus. boĭaritĭsĕa, a se boĭeri). Fac boĭer, daŭ pitac de boĭerie. V. refl. Fac pe boĭeru, mă fudulesc. Mă lenevesc: na, că s’a boĭerit țopîrlanu!

boieresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boierésc¹ adj. m., f. boiereáscă; pl. m. și f. boieréști

boieresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
boierésc² s. n.

boieresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
boieresc a. ce ține de boier, nobil: rang boieresc. ║ n. Mold. clacă (= munca gratuită pentru boieri): eu cu doina mă plătesc de bir și de boieresc NEGR.

boieresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BOIERÉSC, -EÁSCĂ, boierești, adj. s. n. 1. Adj. Care aparține boierilor, privitor la boieri. ♦ Care imită deprinderile boierilor. 2. S. n. (În Evul Mediu, în Moldova) Obligație a țăranilor dependenți de a munci în schimbul unui lot de pământ care le era dat în folosință; (în Țara Românească) clacă. — Boier + suf. -esc.