blum - explicat in DEX

blum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLUM, blumuri, s. n. Oțel semilaminat în formă de bară, cu secțiune în general pătrată. – Din fr. bloom.

blum (Dicționar de neologisme, 1986)
BLUM s.n. Lingou de oțel turnat și eboșat prin laminare. [Pl. -muri. / < engl. bloom].

blum (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BLUM s. n. lingou de oțel turnat și eboșat prin laminare. (< engl., fr. bloom)

blum (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BLUM (‹ fr., engl.) s. n. Semifabricat de oțel laminat la cald, de secțiune pătrată (minimu 150 x 150 mm) sau dreptunghiulară (cu raportul între laturi mai mic de doi) și lungime de la 2 la 6 m, folosit ca semifabricat pentru laminare sau forjare.

blum (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BLUM, Isac (1894-1975, n. Bacău), inginer chimist român. Prof. univ. la București. Studii și cercetări privind caracterizarea și valorificarea cărbunilor.

blum (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BLUM, Leon (1872-1950), om politic și eseist francez. Lider al Partidului Socialist Francez. Prim-min. (1936-1937, mart.-apr. 1938; 1946-1947); pe plan extern a promovat politica de „neintervenție” în Răboiul Civil din Spania. Eseuri („Despre căsătorie”).

blum (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLUM, blumuri, s. n. Semifabricat din oțel cu secțiune pătrată, din care, prin laminare, se confecționează diverse profile. – Fr. bloom (<engl.).

blum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
blum s. n., pl. blúmuri

blum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLUM, blumuri, s. n. Semifabricat de oțel laminat la cald, în formă de bară, cu secțiune în general pătrată. — Din fr. bloom.