bluza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BLUZÁ, pers. 3
bluzează, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să devină sau a deveni bluzat. – Din
bluzat (derivat regresiv).
bluza (Marele dicționar de neologisme, 2000)BLUZÁ vb. tr. a umfla, a lărgi în talie corsajul unei rochii, ca o bluză. (< fr.
blouser)
bluza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BLUZÁ, pers. 3
bluzează, vb. I.
Tranz. și
refl. A face să devină sau a deveni bluzat. — Din
bluzat (derivat regresiv).