blinie - explicat in DEX

blinie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BLINÍE, blinii, s. f. (Rar) Mâncare națională rusească, făcută dintr-un aluat de clătite, așezat în straturi și având diferite umpluturi. – Din rus. blin.

blinie (Dicționar gastronomic explicativ, 2003)
BLINIE, blinii, s.f. Specialitate rusească de mici clătite ceva mai groase, de obicei din făină de hrișcă, servite cu smântână sau unt topit, care acompaniază tradițional asa-numitele zakuski (gustări amenajate sub formă de bufet rece: icre negre, pește afumat etc.)

blinie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BLINÍE, blinii, s. f. Mâncare făcută dintr-un aluat ca al clătitelor, așezat în straturi și având diferite umpluturi. – Rus blin.

blinie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bliníe (rar) s. f., art. blinía, g.-d. art. bliníei; pl. bliníi, art. bliníile

blinie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
blinie f. Mold. un fel de jumări: i-am gătit blinii cu icre NEGR. [Rus. BLINŬ].

blinie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BLINÍE, blinii, s. f. (Rar) Mâncare națională rusească, făcută dintr-un aluat de clătite, așezat în straturi și având diferite umpluturi. — Din rus. blin.