birlic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIRLÍC, (
1)
birlici, s. m., (
2)
birlicuri, s. n. 1. S. m. As (
1).
2. S. n. Spetează verticală la zmeul cu care se joacă copiii. – Din
tc. birlik.birlic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)birlíc (-ci), s. m. –
1. As, carte de joc. –
2. Spetează care trece prin mijlocul zmeului de copii. –
3. (
Arg.) Nota unu, la școală. –
4. (
Arg.) Sublocotenent.
Tc. birlik „unitate”, de la
bir „unu” (Roesler 589; Șeineanu, II, 52). La sensul 2 a putut avea loc o confuzie cu
tc. bilik „antebraț” (DAR).
birlic (Dicționar de argou al limbii române, 2007)birlic, birlici s. m. 1. (
cart.) as.
2. dolar.
birlic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)BIRLIC v. Vasiliu-Birlic, Grigore.birlic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIRLÍC1, birlici, s. m. (
Pop.) As
(1). –
Tc. birlik.birlic (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIRLÍC2, birlicuri, s. n. Spetează care trece de la cap prin locul de întâlnire al spetezelor diagonale ale zmeului cu care se joacă copiii. –
Tc. birlik.birlic (Dicționaru limbii românești, 1939)birlíc n., pl.
e (turc.
birlik, unitate, d.
bir, unu). As la jocu de cărțĭ (Vechĭ). Nota unu la școală (Mold. Fam.) Speteaza verticală din mijlocu zmeuluĭ (numită și
zbirlic în Munt. și
zbîrlic în Mold. sud). – Și
berlic.birlic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)birlíc1 (carte de joc)
s. m.,
pl. birlícibirlic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)birlíc2 (spetează la zmeu)
s. n.,
pl. birlícuribirlic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)birlic n.
1. as (la cărțile de joc):
dă-mi un birlic FIL.;
2. speteaza mijlocie la smeul de hârtie:
mai trebue smeului un cap și un birlic ISP. [Turc. BIRLIK, unitate].