bipolar - explicat in DEX

bipolar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIPOLÁR, -Ă, bipolari, -e, adj. Care are doi poli. ♦ (Despre mașini electrice) Care are doi poli magnetici. – Din fr. bipolaire.

bipolar (Dicționar de neologisme, 1986)
BIPOLÁR, -Ă adj. Care are doi poli. ♦ (Despre aparate, mașini) Care are doi poli magnetici principali. ♦ (Despre unele organisme marine) Care se găsește simultan la cei doi poli și în zonele temperate ale celor două emisfere. [Cf. fr. bipolaire].

bipolar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIPOLÁR, -Ă adj. 1. (despre mașini, aparate electrice) care are doi poli magnetici. 2. (despre unele organisme marine) care trăiește în cele două regiuni polare ale Pământului. 3. (mat.) coordonate ĕ = sistem de coordonate în care un punct este determinat prin distanțele la două puncte fixe. (< fr. bipolaire)

bipolar (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIPOLÁR, -Ă, bipolari, -e, adj. Care are doi poli. ♦ (Despre mașini electrice) Care are doi poli magnetici principali, unul nord și altul sud. – După fr. bipolaire.

bipolar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
bipolár adj. m., pl. bipolári; f. bipoláră, pl. bipoláre

bipolar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIPOLÁR, -Ă, bipolari, -e, adj. Care are doi poli. ♦ (Despre mașini electrice) Care are doi poli magnetici. — Din fr. bipolaire.