biplan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIPLÁN, biplane, s. n. Avion cu două aripi de același tip, așezate paralel una deasupra celeilalte. – Din
fr. biplan.biplan (Dicționar de neologisme, 1986)BIPLÁN adj., s.n. (Avion) cu două rânduri de aripi suprapuse. [Pl.
-ne, -nuri. / cf. fr.
biplan].
biplan (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIPLÁN adj., s. n. (avion) cu două rânduri de aripi suprapuse. (< fr.
biplan)
biplan (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))BIPLÁN, biplane, s. n. Avion cu două aripi de același tip așezate una deasupra celeilalte. –
Fr. biplan.biplan (Dicționaru limbii românești, 1939)*biplán, -ă adj. (
bi- și
plan). Compus din doŭă planurĭ. S.n., pl.
e. Aeroplan biplan. V.
monoplan.biplan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)biplán (bi-plan) s. n.,
pl. biplánebiplan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)biplan n. aeroplan cu două suprafețe plane.
biplan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIPLÁN, biplane, s. n. Avion cu două rânduri de aripi, dispuse una deasupra celeilalte. — Din
fr. biplan.