biotit - explicat in DEX

biotit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
BIOTÍT s. n. Mică de culoare neagră, brună sau verde. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. biotite.

biotit (Dicționar de neologisme, 1986)
BIOTÍT s.n. Varietate de mică, de culoare verde, brună sau neagră. [Pl. -te. / < fr. biotite].

biotit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
BIOTÍT s. n. varietate de mică, neagră, verde sau brună. (< fr. biotite)

biotit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
BIOTÍT (‹ fr. {i}) s. n. Mică feromagneziană, de culoare brun-verzuie pînă la neagră, cu luciu sticlos sau sidefos semimetalic și aspect de mase compacte foioase-solzoase. Se formează în filoanele pegmatitice și reprezintă un constituient important al celor mai multe roci magnetice acide și intermediare. Este utilizat ca material sclipitor la fabricarea mortarului.

biotit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
BIOTÍT s. n. Varietate de mică de culoare neagră. [Pr.: bi-o-] – Fr. biotite.

biotit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
biotít (bi-o-) s. n., pl. biotíte

biotit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
BIOTÍT, biotite, s. n. Mică de culoare neagră, brună sau verde. [Pr.: bi-o-] — Din fr. biotite.