biotip (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)BIOTÍP, biotipuri, s. n. (
Biol.) Grup de plante sau animale cu structură genetică. [
Pr.:
bi-o-] – Din
fr.,
engl. biotype.biotip (Dicționar de neologisme, 1986)BIOTÍP s.n. (
Biol.) Grup de indivizi care au aceeași constituție genetică și care nu se deosebesc morfologic, prezentând în schimb diferențe de ordin biologic. [< fr.
biotype].
biotip (Marele dicționar de neologisme, 2000)BIOTÍP s. n. 1. populație de indivizi cu o constituție genetică identică. 2. grup de germeni cu proprietăți biochimice asemănătoare, în cadrul unei specii. (< fr., engl.
biotype)
biotip (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)BIOTÍP, biotipuri, s. n. (
Biol.) Grup de plante sau animale cu structură genetică identică. [
Pr.:
bi-o-] — Din
fr.,
engl. biotype.